Amintirile dor pentru ca sunt impletite cu nostalgia, iar nostalgia doare pentru ca este o forma a tristetii.

Amintiri... Ale unor persoane, locuri, evenimente, vise neimplinite... Este o durere surda, care poate fi citita de cei mai apropiati, este scrisa pe suflet. Unii stiu cum sa nu-si tradeze nostalgia, dar la ceilalti se vede. Nu prea exista leac, decat petrecerea altui eveniment fericit, care, peste putin timp, va deveni o alta amintire nostalgica. Timpul trece pe langa noi. Cateodata simtim cat de repede ne paraseste o clipa, si cat de mult poate dura o clipa nefericita. Amintirile, ca si dragostea, sunt extrem de frumoase in clipa in care le traiesti, dar cand devin amintiri, ambele cuvinte semnifica un lucru destul de dureros.

Amintirea unei iubiri intr-o vreme in care necazurile te napadesc poate fi si un umar de care sa te sprijini. Sau poate fi ultimul lucru de care ai vrea sa auzi. In desert nici nu poti iubi. Persoanele mai slabe, dar care au ajuns sa calatoreasca prin desert, odata ce s-au despartit de persoana iubita, vor sa se descarce. Vor sa planga. Si cum sa-ti irosesti apa corpului cand ai atata nevoie de ea pentru ca depinde viata ta de ea...

Nostalgia unei iubiri... O iubire neimplinita, un vis neimplinit, din care te trezesti in momentul cel mai important, toate pot avea acelasi sens. Simti neimplinirea lor si doare. Poti sa suferi, si sa-ti amintesti prima dragoste, sau chiar una trecatoare. Am descoperit ca si peste ani, cand iti aduci aminte, te mai intrebi ce mai face persoana respectiva, si parca te cuprinde un dor nespus de acele locuri unde s-a consumat acea relatie. Treci de atatea ori suspinand poate pe langa un parc, un restaurant sau un loc care a fost un punct de intalnire... Te odihnesti sub un vechi copac ce are scris pe scoarta doua nume pe care le cunosti mai bine decat oricine... Stai pe banca vopsita de curand, gandindu-te ca au vopsit urmele lasate de voi... Urmele probabil nu puteau sa fie vazute decat de suflete ce stiu ce inseamna viata, dragostea. Sa te sprijini pe un zid unde stii ca statea o persoana la care ai tinut... Toate sunt dovezi ale suferintei omului la amintirea unor momente placute din viata.

Muzica... Ea ne ajuta sa scapam momentan dintr-o stare proasta sau sa ne descarcam. E ca un drog, numai ca efectele sale sunt mult mai placute uneori. Pana la urma, unele versuri dure, ascultate de mai multe intr-un moment de criza, pot avea aceleasi repercursiuni asupra omului ca si o supradoza. Omul este impins sa faca lucruri nebunesti.

Durerea exista... Oricat de fericit ai fi, chiar si intr-un moment sublim, iti poate veni o amintire in gand si poti compara momentul de acum cu momentul de acum ceva vreme. Te doare cand te gandesti ca nu te mai poti intoarce in timp sa schimbi un lucru sau niste vorbe aruncate la intamplare, care insa au ranit pe cineva, sa schimbi pana si un amanunt, care, fiind inexistent nu mai putea impiedica unele lucruri sa se intample... Sau, dimpotriva, le putea impiedica. Te doare neputinta ta sau a celorlalti de a schimba trecutul, sau de a face ceva in prezent. Exista insa si oameni care au primit sansa sa repare ceva din trecut. Unii isi dau seama de ce s-ar putea intampla, altii nu. Uneori, durerea te copleseste atat de mult, incat nu mai gasesti refugiu decat in gesturi disperate. Incerci sa te ascunzi, sau dimpotriva sa faci lucruri nebunesti, care sa atraga atentia oamenilor, ambele sunt modalitati de a lupta cu durerea. Unii oameni alearga, altii se sinucid, unii se prefac ca nu simt nimic, in timp ce durerea ii macina. Pana la urma, trebuie sa astepti sa treaca timpul, sa stearga durerea si neputintele. Insa nu durerea te face intotdeauna sa faci lucruri disperate, ci incercarea de a scapa de ea. Odata cu timpul, durerea devine o parte din noi, existam pentru ca si ea exista. Nu exista o forma palpabila a durerii, dar ea se simte, lasand o urma de neimpliniri si dorinte incalcate. Ce poate insemna daca o fata de 13 ani, la olimpiada de romana, in compunerea ceruta la final, ucide personajul principal, in varsta de 12 ani, facandu-l sa se sinucida?... Sau sa scrie, fara sa-si dea seama, o transpunere a experientei sau sentimentelor pe o fisa de test?

Suferinta, dragostea, nostagia, amintirea, toate dor. Te sfasie pe dinauntru si lasa urme adanci, de nesters. Viata este dura, rea si ne incearca de multe ori, insa putini oameni raspund si rezista incercarilor cum trebuie. O persoana se ataseaza cu usurinta de alta fiinta. Fie ca recunoastem, fie ca nu, dragul pentru o persoana doare. Doare si cand simti ca iubesti si nu esti iubit. Doare cand esti inselat, tradat, mintit... Cum se pot unii oameni sa sufere atata, cand viata le-a fost deja incarcata cu atatea dureri. Grele ni se par clipele in care nu avem pe cineva alaturi. Pana si un pustnic are aceste slabiciuni, aceste legaturi laice cu mediul. Doare cand ai de ales intre doua lucruri la care tii la fel de mult, intre prietenie sau loialitate, si dragoste. Cat de mult doare cand iubesti si nu esti iubit...

Sentimentele ne ating pe toti si ne marcheaza. Stim ca este asa pentru ca un lucru se intampla de doua ori in viata, si cand este asa, simti. Nu exista sentimente bune si rele, si doar sentimente care te chinuie pe moment si sentimente care te chinuie in timp.

Disperarea... una din plagile societatii. Ne cuprinde si ne infasoara, ne ineaca. Ne impinge la lucruri nesabuite, ne face sa ne pierdem mintile, sa-i uitam pe ceilalti si sa uitam de noi. Disperarea produce stari de neliniste, durere si melancolie profunda. O durere care te macina si te slabeste duce la disperare. Timpul, trecerea timpului provoaca disperare; rautati facute de oameni... oamenilor conduc la disperare, la aceasta stare demna de mila. Disperarea se citeste pe fata celor munciti de necazuri si nelinisti si nu se lasa smulsa usor. Multi oameni cad prada disperarii si sunt gasiti inconstienti cu vreo seringa in mana sau cu venele taiate. Acestea sunt doar exemplele cele mai frecvente, se poate si mai rau. Cate lucruri nu ar putea fi spuse aici. Melancolia este o forma a disperarii, care incearca multi oameni in momentele de singuratate si pustietate.